Capitalismul a presupus competitia, piata i-a eliminat pe cei slabi si i-a pastrat pe cei competitivi. Ideile europene despre redistribuirea bogatiei au condus la diferitele tipuri de ajutoare, atat de blamate la noi azi. Asa au functionat si inca functioneaza statele nordice. Si atunci?, se intreaba Dan Selaru, pe blogul lui.
Problema a aparut atunci cand Statul a inceput sa redistribuie riscurile. Si de aici a inceput drama. Ultima criza este criza redistribuirii riscurilor nu a bogatiei. Statul nu a mai permis falimentul, i-a pastrat pe piata pe cei necompetitivi, i-a subventionat, a oferit imprumuturi cu dobanzi subventionate, contracte inutile, supraplatite si care predispun la coruptie.
Nu profesorii, medicii, pensionarii, somerii sunt problema ci subventiile acordate firmelor, firmele de Stat falimentare, nenumaratele agentii, ajutoarele pentru agricultura, "investitiile" Statului, taxele impovaratoare. Politica pe care atat de bine o descria Reagan:
"If it moves, tax it. If it keeps moving, regulate it. And if it stops moving, subsidize it."
Nu exista nicio reforma la noi, sa nu ne amagim, exista doar taieri de cheltuieli. "Prima Casa", "Programul Rabla", subventiile pentru agricultura, companiile de Stat falimentare, agentiile care reglementeaza toate prostiile sunt toate la locul lor. Din pacate cand am intrat in UE am ales acest model care acum isi traieste sfarsitul. Noi nu avem agricultura pentru ca taranul sau fermierul nostru nu poate concura cu taranul sau fermierul subventionat, cu acces la credite facile, din restul UE. Jocul e nedrept si noi l-am pierdut inainte de a-l incepe.
Riscurile nu au disparut, ele au fost preluate de Stat. Statele s-au supraindatorat in dorinta de a pastra complexitatea sociala. Si au urmat un model milenar, cel al dezvoltarii Imperiului Roman. Cel al cuceririi, pasnice de data a
