N-am mai trecut prin Cismigiu de prin iarna cand pe lac se patina. Asa ca mi-am propus o plimbare de week-end intr-un altfel de cadru. Mai putin "glamour". Mai mult natural.
Intentiile "sportive" mi-au fost retezate din fasa, pentru ca n-am rezistat prea mult "traficului" pietonal de pe alei. Asa ca am poposit la Debarcader, o veche terasa aflata pe malul lacului, desi nu ma asteptam sa gasesc locuri intr-o seara de duminica.
Surpriza a fost ca acolo n-am mai gasit (doar) o terasa si in niciun caz un local "vechi". Se pare ca a "suferit" o renovare. Acum are un nou specific si un alt aspect.
Subintitulat "la cuccina dell'amore della passione" restaurantul are forma (si aspectul) unei gradini de vara la malul apei. Totul in aer liber sau, altfel spus, nicio problema la capitolul "spatii pentru nefumatori".
Daca pana acum ma intrebam despre intentiile designerilor care au gandit localurile pe care le-am vizitat, in cazul Debarcaderului acesta nu cred sa fi avut prea mult de lucru. Si n-o spun cu rea intentie, doar ca mediul in care este amplasat restaurantul face toti banii. Probabil ca decoratorul n-a trebuit decat sa fie atent la cateva detalii (desi unele - asa cum sunt firmele luminoase-fosforescente care semnalizeaza barul - i-au cam scapat din vedere).
M-am asezat la mesele de pe ponton, chiar pe malul apei, cu vedere la fantana arteziana din mijloc, la intrarea in parc si fatada Primariei. Intorcand privirea puteam analiza mai bine localul care pare sa aiba 3 sectiuni: zona privilegiata (de la ponton), zona intermediara (dar unde nu se simte briza) si "garden-ul", adica mesele din foisor, cu vedere la parc. Verdeata Cismigiului este cumva continuata in interiorul terasei cu ajutorul ferigilor atarnatoare si al muscatelor care impodobesc foisoarele si pontonul.
Dupa cum probabil era de asteptat, n-avea cum sa lipseasca mobi
