In 1979, numai capitalismul putea salva China; in 2009, numai China poate salva capitalismul. Ea si-a parcurs deja jumatatea de drum spre intilnirea cu Occidentul. Va parcurge acesta cealalta jumatate? China a devenit noul „atelier al lumii", iar copiii lui Mao au plonjat in materialism si dorinta de imbogatire. Tara are cele mai mari economii din lume, cele mai mari rezerve valutare, cele mai mari investitii, cele mai mari exporturi, cea mai mare rata de crestere si aproape un sfert din populatia lumii. Socialismul de piata chinez a prins. Revin si preceptele confucianiste si apar mereu noi universitati. In ele s-au format 600.000 de ingineri, de opt ori mai multi decit cei americani. Inovatia este, deci, la ea acasa, ceea ce va elibera curind tara de dependenta fata de tehnologia occidentala, vis preluat de la Japonia. Si in domeniul spatial, China isi dezvolta propriul sistem, plaseaza pe orbita sateliti si a devenit deja a treia forta in materie. Nici un domeniu nu e neglijat, de la serviciile informatice pina la cele bancare (mai vechi cu 2000 de ani fata de cele occidentale), de la marile intreprinderi transnationale la fondurile suverane. Bineinteles, o astfel de dezvoltare are propriile slabiciuni, de la sanatate la drepturile omului, de la asistenta sociala la mari inegalitati regionale. Pe de alta parte, tacut, de citeva decenii, chinezii colonizeaza lumea. In Kirghizia, Rusia orientala si sudul Siberiei e plin de chinezi. Unii s-au casatorit cu localnice, altii apartin unor companii care construiesc sau fac comert. Chestiunea e ca uita sa mai plece... Se stie ca primele 40 de mari orase produc circa doua treimi din productia globala, ca traim mai curind intr-o lume dominata de megalopolisuri. Ei bine, in fiecare dintre acestea si in multe altele sint prezente si tot mai populate celebrele „Chinatowns". E si asta o forma de colonialism. In acest timp, Ameri