După dispariţia prematură a lui Arturo Gatti, boxul profesionist şi-a regăsit bătăuşul în chipul unui britanic guraliv şi încrezător în forţele proprii. Lumea boxului îl iubeşte pe Carl Froch (34 de ani) pentru că ştie să facă spectacol şi în ring, şi în afara acestuia.

"Cobra" Froch a debutat la profesionişti în 2002, după cea mai mare decepţie din cariera lui de până acum. Interesant, întâmplarea este legată de un român. A povestit-o el, într-un interviu pentru revista Moves Magazine: "Cea mai mare decepţie a fost cea trăită la turneul de calificare la Olimpiada de la Sydney. Am fost furat acasă la mine, la Liverpool, cu un român (n.r. - Adrian Diaconu). Era prea multă politică la amatori".

Până atunci, Froch a adunat vreo opt ani de box în ringul amator, şi vreo alţi câţiva prin barurile pe unde lucrase mama sa. "Eram un puşti slab, subestimat, dar îi puneam la punct sau îi intimidam pe beţivi sau pe cei care căutau scandal", explică Froch în cartea lui autobiografică, "The Cobra: My Story". Până la 18 ani, când a înţeles că poate să-şi facă o carieră din box, challengerul lui Bute şi-a încercat şansa şi la fotbal, la Nottingham Forrest, dar şi-a dat repede seama că mingea nu este de el.

Două înfrângeri în Super Six

La profesionişti, Froch a urmat traseul tuturor campionilor care au avut în spate un promotor bun, cu o strategie pe măsură. Primele 14 meciuri au fost în Anglia, apoi o ieşire scurtă în SUA, în 2005, soldată cu o victorie prin KO în faţa lui Henry Poras, un american care avea pe atunci 30 de victorii. În 2008 i s-a ivit şansa carierei: meci pentru titlul vacant WBC la supermijlocie, contra canadianului Jean Pascal. Lupta a avut loc la Nottingham, în faţa unei săli arhipline, iar Froch s-a încununat pentru prima oară campion mondial.

În 2009 a intrat în turneul Super Six din postura de campion WBC. A pierdut şi şi-a recâş