Divergente intre membrii Academiei Romane s-au manifestat si in timpul sedintei din 14 mai 1909, cand I. Kalinderu (1840-1913) a citit "Raportul Comisiunii Fundatiei Otetelesanu despre lucrarile facute in 1908-1909". Astfel, Fundatia Otetelesanu a avut, in anul al 6-lea, saisprezece eleve, din care trei s-au retras, unsprezece locuiau cu parintii si doua s-au casatorit, indeplinindu-se dorinta fondatorului "de a se creste mame de familie, fara pretentii sau lux". Dorind ca elevele sa poata conduce gospodarii mai mari, institutii sau sa lucreze si ca profesoare in scolile profesionale ale statului, I. Kalinderu a insistat la Spiru Haret (1851-1912), membru al Academiei si ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, pentru a se schimba materia predata la Fundatie in scopul amintit. S. Haret l-a delegat pe Teodoru, secretar general in Ministerul Instructiunii, sa analizeze "chestiunea".

A.D. Xenopol (1847-1920) s-a declarat impotriva modificarilor prin care scoala de la Magurele trebuia sa se transforme intr-o pepiniera de functionare, din cauza ca nu se respecta testamentul lui Otetelesanu, care prevedea ca fetele Institutului sa devina "elemente morale, inteligente si puternice ale vietii private". I. Kalinderu a precizat ca A.D. Xenopol "nu cunoaste bine chestiunea", intrucat fetele, pana se casatoreau, aveau un mijloc de a-si castiga existenta pe care puteau sa-l continue si dupa fericitul eveniment, care le aducea un dar de 300 de lei potrivit Testamentului. A.D. Xenopol nu a renuntat, afirmand ca nu se indeplineau dispozitiile lui Otetelesanu care prevedeau ca fetele trebuiau sa primeasca 2.500 de lei ca zestre, problema pe care a ridicat-o si in 1904, fara sa se tina "seama de observatiunile mele".

Gr.G. Tocilescu (1850-1909) a intervenit in apararea lui I. Kalinderu, sustinand ca A.D. Xenopol avea o "idee neconforma cu realitatea". Totusi, doc