Călin Hera: „Aceste personaje există, dar nu mai dau cu bâta; dau cu tifla. Să fim cinstiţi: aceasta este populaţia care gravitează în jurul politicienilor - securiştii şi mondialii”. Sursa: Zoltan Lorencz

România deţine supremaţia serviciilor secrete europene. Aşa a scris, vinerea trecută, cotidianul italian La Repubblica, ziar care face o comparaţie între numărul de agenţi secreţi cu buletin românesc şi cei din servicii mai vestite, precum FBI sau MI5. Jurnaliştii italieni notează că Securitatea comunistă a lui Ceauşescu număra aproximativ 11.000 de agenţi, în vreme ce numai SRI-ul capitalist al lui Iliescu/Băsescu are 12.000 de agenţi.

Poate că era nevoie ca un ziar occidental să noteze aceste lucruri pentru ca societatea românească să-şi pună întrebări şi să ceară socoteală. Topirea Securităţii în SRI şi în celelalte servicii de informaţii (după bizarele incidente din 15 martie 1990 şi de după) şi neaplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoaraau fost premisele pentru intrarea securiştilor în prim-planul vieţii politice şi economice din România postdecembristă. Puterea nou-instalată în decembrie 1989 a fost o continuare a celei de dinainte, cu conservarea privilegiilor celor mai mulţi securişti şi activişti de partid. Aceasta a fost prin cipala frână a dezvoltării României capitaliste democratice. Acestea sunt lucruri trăite. Acestea sunt răspunsurile la întrebările pe care ni le mai punem, cu candoare, acestea sunt explicaţiile pe care, poate, uneori, nu avem curajul să le rostim.

Puterea din România anului 2010 e, probabil, la fel de dependentă de ceea ce a rezultat din fostele structuri ale Securităţii ca puterea din 1992. Am trei întrebări retorice:

1. De ce credeţi că printre puţinele, foarte puţinele instituţii care au primit bani mai mulţi de la bugetul de stat, în acest an, se află tocmai SRI şi SI