Date fiind evoluţiile publice din ultimele două săptămâni a devenit cred necesar să revin la subiectul apariţiei unui pol civic/partid de dreapta în jocul politic de la Bucureşti. Astfel, după primele date pe care le avem, prin înfiinţarea de curând a platformei Noua Republica se pare că suntem în faţa unei mişcări de dreapta care are toate şansele să ajungă o organizaţie cu caracter naţional. Conform spuselor principalului exponent al Noii Republici, domnul Mihail Neamţu, site-ul a strâns deja mii de aderenţi în câteva zile punând pe picioare grupuri de lucru în diferite zone ale ţării: Bucureşti, Arad, Timişoare, Iaşi, Brăila sau Galaţi.

Cum ar trebui însă să înţelegem noua mişcare în peisajul politic de la Bucureşti plecând de la premisa că Noua Republică va deveni exact acel suflu de înnoire politică pe care atâţia comentatori politici de dreapta îl aşteaptă de ani de zile? Mai întâi, să vedem ce este şi ce vrea Noua Republică.

Noua Republică, aşa cum apare ea până acum în sfera publică, este o mişcare menită să determine din Parlament sau din afara lui crearea unui stat puternic şi suplu. Mai puţină birocraţie, mai puţine taxe, mai multă competenţă instituţională, mai multă luptă anti-corupţie, mai puţină risipă şi nu în ultimul rând mai multă justiţie socială prin meritocraţie, prin încurajarea şi răsplata muncii, prin respingerea mentalităţii asistenţiale şi prin canalizarea mai justă a ajutoarelor sociale.

Ca atare, la o primă vedere, Noua Republică pare a avea un imens merit: ea se adresează păturii urbane de români înclinaţi spre dreapta eşichierului politic care e bine educată, se descurcă în viaţă fără pomeni, e dinamică, modernă, clădeşte valoare fără giumbuşlucuri, ci prin muncă şi sacrificiu. Adică se adresează exact acelei categorii de români care nu se mai simte reprezentată de nimeni în Parlament.

Iar acest aspect este cred