Or, banii daţi firmelor de turism şi firmelor de construcţii sunt bani daţi pentru nişte firme private, pentru ca patronii lor să se lăfăiască mai departe în lux.
Dezbaterea Bugetului pe 2009 i-a dat premierului Emil Boc prilejul de a emite o vorbă de duh, una dintre acele vorbe prin care Napoleon sau Danton au rămas în istorie nu numai prin ceea ce au făcut, dar şi prin ceea ce au spus. Caligula şi-a făcut calul senator.
Mult mai generos, Traian Băsescu l-a făcut pe Emil Boc prim-ministru. Ştiind condiţia de esenţă a lui Emil Boc, cea de ducător de oală de noapte a lui Traian Băsescu, n-am luat în seamă vorba domniei sale că actuala criză ar avea şi efecte benefice pentru România. Plasată într-o interminabilă scurgere de vorbe, cea despre efectele benefice ale Crizei, mi s-a părut o simplă umplutură în activitatea despre care Elena Băsescu spunea că-i editare de fraze. Au venit însă două evenimente care m-au făcut să mă întorc la vorba spusă de Emil Boc. Primul eveniment l-a constituit adoptarea Legii tichetelor de vacanţă prin Ordonanţă de Urgenţă de Guvernul Boc. Al doilea eveniment l-a constituit anunţul făcut de Vasile Blaga, potrivit căruia se va adopta, tot prin Ordonanţă de Urgenţă, o lege privind plătirea de stat a izolării termice a locuinţelor.
Chiar dacă nu s-a explicitat, Emil Boc a lăsat să se înţeleagă că efectul benefic al Crizei constă în diminuarea drastică a cheltuielilor bugetare, pentru a face rost de bani în vederea unor investiţii din partea Statului. În viziunea lui Emil Boc despre lume şi viaţă, reducerea cheltuielilor bugetare se impunea în România chiar şi dacă n-ar fi venit Criza. Criza e – se înţelege – un bun pretext de a face economii. Aşa-zisele economii la cheltuielile bugetare suferă de două slăbiciuni:
1) Au fost făcute cu toroipanul, asemenea celor la care purcede o
