De la Cluj, unde s-a consacrat unei distinse cariere universitare şi unde înfruntă dificultăţile spre a ţine în viaţă excelenta publicaţie Apostrof, doamna Marta Petreu a ales Romånia literară din Bucureşti pentru a descărca fulgere şi tunete în contul lui Mihail Sebastian, supunîndu-l vindictei publice ca acolit necondiţionat al „diavolului“ Nae Ionescu. Lungul dînsei rechizitoriu purta la final specificaţia că reprezintă doar fragmente dintr-un studiu în pregătire. Era o prevenire, era o ameninţare? Radu Cosaşu, care, de cînd a scos capul în arena literară, n-a făcut un secret din faptul că împărtăşeşte toate suferinţele dăruite de soartă celui ce a scris De două mii de ani, s-a grăbit să fraternizeze cu autorul prea îndestul năpăstuit şi în această neaşteptată împrejurare critică. Poate că, dacă avea puţin mai multă reţinere „filozofică“, s-ar fi abţinut pînă la apariţia integrală a textului incriminatoriu şi, astfel, n-ar fi provocat-o pe exegeta din inima Ardealului la un răspuns înverşunat, de natură a-i pune în gardă şi pe alţi eventuali interlocutori, predispuşi la o încrucişare de argumente. Dar oricîtă răbdare ne-am impune în aşteptarea desfăşurării tuturor capetelor de acuzaţie, deocamdată tocmai înverşunarea „replici la replică“ pare de rău augur. Impresia generată este că instanţa clujeană nu admite nici o contestaţie, că orice argument contrar trezeşte suspiciuni, irită, amplifică imprevizibila pornire justiţiară, imposibil de ţinut în frîu. Vrînd-nevrînd, trebuie să constatăm că şi în 2008 se confirmă o remarcă a lui Sebastian din 1935: „Încă n-am ajuns la acel stadiu psihologic, în care nu se confundă o ideecontrarie cu un ultraj personal“. Expunerea voit nimicitoare, după tonul ridicat, îşi arogă, de la întîia înfăţişare, caracter irefutabil. Oare? Măcar unele mirări vor fi fiind îngăduite şi bieţilor spectatori, de pe margini. Edificat asupr