Washingtonul nu a finanţat renovarea locuinţei celebrului scriitor american, ca să nu încalce embargoul impus insulei Supranumită cândva "Parisul din Antile", capitala cubaneză de

Washingtonul nu a finanţat renovarea locuinţei celebrului scriitor american, ca să nu încalce embargoul impus insulei

Supranumită cândva "Parisul din Antile", capitala cubaneză de astăzi se mai agită doar la zile mari. Pe 24 iulie, de pildă, cubanezii au aniversat împlinirea a 54 de ani de când tânărul avocat Fidel Castro a atacat, împreună cu o mână de luptători, garnizoana Moncada, pe atunci sediul puterii generalului de tristă amintire Fulgencio Batista.

Deşi au fost înfrânţi, încarceraţi sau ucişi, cubanezii au dat în ziua aceea un semnal limpede că preferă să moară decât să mai accepte dictatura mafioţilor americani, refugiaţi la Havana.

Regimul condus de Batista avea să cadă abia la 1 ianuarie 1959, dar luptele din 1953 au rămas în istoria recentă a Cubei drept primii paşi spre eliberare. Generalul era, de fapt, un sergent provenit dintr-o familie modestă, care se asociase cu mafia americană şi candidase, în 1948, pentru un post în Senatul cubanez în timp ce locuia în lux, în staţiunea Daytona Beach, din Florida.

Cel mai bun prieten al militarului Batista era nimeni altul decât Meyer Lansky, unul dintre cei mai cunoscuţi gangsteri de după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin Lansky, mulţi lideri mafioţi şi-au asigurat un refugiu la Havana.

Lucky Luciano, de pildă, care fusese deportat în Italia în 1946, s-a întors lângă "afaceri", venind în Cuba cu un paşaport fals. La Havana, la celebrul Hotel Nacional, s-a întrunit celebrul consiliu mafiot format din Frank Costello, Vito Genovese, Santo Trafficante jr., Moe Dalitz şi Meyer Lansky care l-a desemnat pe Lucy Luciano drept lider al mafiei din SUA şi a decis lichidarea lui Bugsy Siegel, pentru eş