Mai intai tragedie, apoi farsa, asa suna o vorba celebra, una din putinele ce-si mentin actualitatea, din opera lui Karl Marx. Cam aceasta ar fi diferenta intre un Gh. Tatarescu si pateticul (in sensul englez al cuvantului) Crin Antonescu. Cand, pe 1 decembrie 2009, dupa penibila descindere de la Timisoara, l-am numit “Guţă Antonescu”, liderul penelist a explodat furibund. 

O precizare: Intre timp, textul meu a fost prezentat pe site-ul www.ziare.com. Din pacate, autorul sintezei face o confuzie: niciodata nu l-am asemuit pe dl Antonescu cu cantaretul de manele Nicolae Guţă. Referinta era la omul politic liberal Gh. Tatarescu, poreclit Guţă, care a acceptat sa devina vice-premier si ministru de externe in guvernul-marioneta Petru Groza.

http://www.ziare.com/crin-antonescu/presedinte-pnl/tismaneanu-despre-crin-antonescu-labil-cameleonic-terchea-berchea-1090653

Se intreaba unii de ce ii acord atata atentie unui personaj labil pe care l-am descris aici, pe Contributors, drept un Zelig al politicii romanesti, deci ca pe o fiinta cameleonica, imprumutand mereu stilul si aparentele celui cu care a decis sa se alieze.  O fac pentru ca dl Antonescu a fost si este instrumental in distrugerea unui partid in care multi dintre noi am crezut.  Pentru ca se distreaza de-a liberalismul fara sa-i pese de consecintele actiunilor sale. Pentru ca a profitat de credulitatea unor tineri spre a-i remorca noii caravane a mogulo-securismului. Pentru ca a devenit campionul unei tradari morale care a ipotecat pentru un numar de ani unificarea reala a dreptei democratice romanesti.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-capcana-monomaniei-crin-antonescu-intre-fatuitate-si-vacuitate-928035.html

Dupa publicarea articolului despre “”marea conspiratie” impotriva auto-victimizatului lider al PNL (Plesu, Cartarescu, Tismaneanu), am citit o patrunzatoare analiza a f