De importanţa Sfântului Petru nu se îndoieşte nici un gospodar. Având mari puteri atât asupra lumii din cer, cât şi a celei de pe pământ, Sf. Petru de Iarnă împarte timpul în două, 16 ianuarie fiind considerat a fi atât miezul iernii, cât şi jumătatea calendarului pastoral.

Conform vechilor credinţe, Petru are în grijă toate cheile Raiului, împarte (la anumite momente bine ascunse vederii omului necredincios) hrană animalelor câmpului şi este protector al lupilor, fiare care se năpustesc asupra celor care nu s-au dovedit vrednici şi nu au ţinut gospodăriile aşa cum se cuvine.

OCROTITORUL ANIMALELOR

Mai mult, poveştile populare spun că Sfântul Petru merge prin sate, trecând în fiecare noapte pe la fiecare animal în parte pentru a vedea cum este îngrijit. "Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sfântul Petru să le rânduiască pradă. El îi orânduieşte după pradă când se adună la urlătoare, de obicei pe la răspântii. «Tu să mănânci oaia lui cutare din cutare sat, tu, porcul cutăruia; tu pe cutare om etc.»

Şi cică pe cine o rândui Sf. Petru câinilor lui, nu scapă nici în gaură de şarpe." (I. A. Candrea - "Iarba fiarelor") Poate şi din acest motiv, oamenii se feresc să rostească cuvântul "lup", să împrumute vreun lucru din curte sau să lucreze ceva folosind lână, pentru a nu-şi atrage furia dihăniilor pădurii.

SĂRBĂTOAREA PĂSTORILOR

De-abia după lăsarea serii, ciobanii se aşază la masă pentru a se ospăta, evitând însă a mânca orice preparat ce are în compoziţie carne. Femeile merg şi dau de pomană vecinilor covrigi sau alte copturi, în special plăcinte, existând credinţa că astfel toţi creştinii îşi vor găsi drumul spre casă oricât de departe ar fi plecat.

La miezul nopţii, oamenii aşază în faţa caselor pietre mari albe, pe care le duc dimineaţă la biserică, pentru c