Cu aproximativ un an in urma, situatia economica globala arata sumbru: recesiune globala severa, depreciere considerabila a averilor, declin in schimburile comerciale, cresteri ale ratei somajului. Dar un dezastru de proportiile unei "Mari Depresii" a putut fi totusi evitat multumita coordonarii fara precedent a actiunii guvernelor nationale pe linie de politici economice. Putem spera ca o asemenea cooperare continua va fi mostenirea lasata de criza.
Economia globala se afla acum pe calea revenirii – ce-i drept inegala –, iar conditiile financiare s-au imbunatatit substantial. Dar norii grei ai nesigurantei mai atarna inca, iar multe din probleme raman nerezolvate.
Intr-adevar, suntem abia la inceputul eforturilor de care este nevoie pentru a construi un sistem financiar global mai robust, mai stabil si mai sigur. Mai mult, revenirea nu este globala, somajul creste inca in cele mai multe tari, disparitatile globale in gradul de economisire nu au fost inca abordate, iar conditiile din statele cele mai sarace ale lumii raman precare. Acesti factori au implicatii majore pentru stabilitatea si pacea la nivel global – stabilitatea economica pune bazele pacii, in vreme ce pacea este o preconditie necesara pentru schimburile comerciale si cresterea economica sustinuta.
Asadar, unde ne plasam in analele crizei economice? In termeni de politici, ne aflam intr-un punct critic in care putem opera schimbari fundamentale ale sistemului, in parte si datorita faptului ca memoria noastra colectiva este suficient de proaspata ca sa alimenteze vointa politica necesara pentru aceste schimbari. Nu trebuie sa irosim aceasta oportunitate.
Ce trebuie facut? Guvernanta economica globala, inclusiv la nivelul FMI, trebuie supusa unor reforme care sa reflecte realitatile epocii prezente, iar supravegherea si reglementarea globala a sectorului financiar trebuie c