Discriminarea cea de toate zilele. Discriminări de gen există de când lumea, de ambele părţi ale baricadei. Cu unele ne obişnuim şi nici nu ni se mai par nedrepte. Aşa se nasc tabuurile. „Tati nu te mai iubeşte!” Asta a aflat micuţa Alexandra, în vârstă de patru ani, după divorţul părinţilor. I s-a spus că tatăl ei nu mai vrea să o vadă şi doar mama o iubeşte.
„Am divorţat în 2006, iar judecătoria mi-a încredinţat mie copila temporar, până la finalizarea procesului de divorţ”, povesteşte juristul Bogdan Drăghici, în vârstă de 34 de ani. După un divorţ care a durat aproximativ un an, custodia a fost dată mamei, iar fetiţa „a fost smulsă violent din familia şi din mediul în care se dezvoltase armonios de la naşterea sa”, afirmă el.
„Fosta soţie îmi interzice să-mi văd copila”, spune Drăghici, care a fondat o asociaţie ce luptă pentru drepturile taţilor în relaţia cu copiii, Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (T.A.T.A.).
Tatăl Alexandrei a obţinut extinderea programului de vizitare până la două cincimi din anul calendaristic, dar mama biologică nu a respectat nicio sentinţă şi este în prezent anchetată penal.
După ce Bogdan Drăghici s-a recăsătorit, fetiţa a crescut timp de mai mult de jumătate de an alături de cele două fete ale noii soţii, într-un „mediu familial ideal”.
„Nimeni nu observa că suntem o familie specială, crezând că toţi copiii sunt biologic ai noştri. Nu am făcut niciodată diferenţieri între copii.” Fetele au trei, patru şi cinci ani şi se consideră surioare. „Din ianuarie însă, Alexandra nu a mai fost lăsată de mama biologică să revină în familie nici măcar o singură zi.”
Acesta este un caz de discriminare a bărbatului, fenomen care afectează o mare parte dintre taţii divorţaţi. Bărbatul care îşi creşte copilul în locul mamei, singur sau într-o nouă familie,