Dacă ar prelua în administrare deșertul Sahara, politicienii români ar rămâne fără nisip în mai puțin de doi ani, dacă transpunem modalitatea în care lucrează la bugetul acestei țări. Politicienii au strategii cu duiumul, adoptate în ședințe sforăitoare, cu televiziuni și fotografi; nu le bugetează însă cum trebuie.
Nu știu costurile totale ale proiectelor, nu știu cât din acel cost total bugetează într-un an. Ca atare, risipesc a șasea parte din banii acestei economii – respectiv jumătate din fondurile bugetare. Metafora cu Africa Subsahariană e deci potrivită aici...
Noiembrie – vremea bugetului de stat! Concret, în transporturi, cea mai importantă prioritate a României este finalizarea autostrăzii Transilvania. Costul total al proiectului e necunoscut (lucru care rămâne valabil și pentru bugetul 2011), iar cifrele puse în buget vor fi date peste cap de rectificări. Prioritatea anunțată la început de an cu surle și trâmbițe nu mai e prioritate când este să iasă efectiv banul din Trezoreria statului – spre disperarea companiilor care trebuie să încaseze de la stat. Povestea se repetă în orice domeniu. La sănătate și învățământ stăm și mai „bine“ – nu avem vreo prioritate anunțată pe 2011, dincolo de ideea de tăiere a bugetului de salarii. Niște bugetari drăguți merg la conferințe unde se discută triumfător, de obicei pe englezește, despre binecuvântarea bugetelor multianuale - problema lor este că ei nu au deprins nici măcar bugetarea pe proiect.
A cheltui în mod predictibil înseamnă a orienta sume știute dinainte, pe domenii anunțate ca fiind prioritare – susținând cu precădere creșterea economică și generarea de locuri de muncă. În prezent, după cum explică însuși președintele, avem 38.000 de proiecte de investiții în derulare. Există, așadar, undeva niște directori și niște politicieni care ar merita 38.000 de palme, pentru că nu au fost în
