Nu poate fi nicio indoiala ca dezbaterea politica din Romania are mare nevoie sa fie conectata la realitate, pe care o evita adesea la modul sistematic. E nevoie mare de "fact-checkers", cu tot riscul pe care astfel de initiative le au. O "declaratie politica" a ajuns efectiv sa insemne una asupra careia autorul nu isi asuma nicio responsabilitate si nici nu considera necesar sa o dovedeasca sau sa o argumenteze. Prin urmare, dezbaterea s-a degradat treptat; si ne-am pomenit ca uneori se dezbat realitati paralele si se discuta foarte serios cu mincinosii cei mai ridicoli (dl Chiuariu imi vine acum in minte), scrie Doc, pe blogul lui.

Da, e o problema a presei asta. Datoria ei fundamentala este sa ne informeze, iar termenul nu are o noima daca nu implica si datoria de a separa faptul de fictiune si realitatea de fabricatia de partid. Insa, daca nu poate fi indoiala ca acesta e un scop care trebuie atins, e o cu totul alta discutie cea privind mijloacele prin care trebuie sa ajungem la el. Desi si aici lucrurile ar trebui sa fie simple.

Daca politicienii nu vor sa spuna adevarul atunci e datoria presei sa-i confrunte cu el. Ceva pe care presa noastra il face din ce in ce mai rar si mai putin convingator; din lasitate, din conformism sau, din pacate, din motive de partizanat politic.

Or, acest din urma punct face asa importanta chestiunea mijloacelor cu care poate fi asigurata legatura intre dezbaterea politica si realitate. Modul in care presa trebuie sa faca asta este prin confruntarea afirmatiilor politicienilor cu realitatea. In locul dezbaterilor politice in care politicieni de la diferite partide isi construiesc fiecare propria-i fantezie de partid, intr-un dialog al surzilor, am putea avea moderatori si jurnalisti spunand: "Imi pare rau, dar afirmatiile Dvs. nu sunt adevarate".

In schimb, e de neconceput ca veridicita