22 decembrie 2011 este cea mai scurtă zi a anului, fiind urmată natural de cea mai lungă noapte.

Solstiţiul a fost observat pentru prima oară de către oamenii din Antichitate, care au realizat că după jumătate de an în care Soarele apunea încet la orizont, în anumite zile între 20 şi 23 decembrie Soarele părea că apune şi răsare din acelaşi loc. De la acest lucru vine şi denumirea de Solstiţiu, care în latina se traduce prin „Soare" şi „a sta locului".

Prima zi de iarnă astronomică

Începând de astăzi putem vorbi de prima zi de iarnă astronomică. De la această zi noaptea se scurtează, iar ziua începe să crească.

Acest eveniment a fost marcat de către oameni încă din vechime şi în întreaga planetă. Cea mai veche referinţă a acestei sărbători poate fi găsită în Mesopotamia. Astfel, sărbătoarea dura 12 zile şi-l „ajuta" pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.

De asemenea, pietrele de la Stonehenge se spune că ar fi fost poziţionate astfel încât lumina Soarelui la apus la data Solstiţiului de iarnă să cadă perfect pe megaliţi. Solstiţiul din această iarnă aduce veşti bune, au spus druizii adunaţi la Stonehenge pentru a marca acum câteva ore acest eveniment.