Pe sub poalele Pădurii Letea, din rezervaţia naturală Delta Dunării, se desfăşoară un profitabil comerţ cu carne de cal. El durează de mult şi se petrece după "legea locului". Prin 2001, vreo 300 de cai au plecat spre abator, îşi aminteşte agentul agricol din C.A. Rosetti, Aurel Cârlan, care, în ciuda numelui, nu este partizanul ocrotirii animalelor, ci al dispariţiei lor. Câţi au fost mânaţi spre măcelărire de-atunci încoace, nimeni nu a ţinut socoteala. Caii liberi din Deltă sunt ai nimănui şi ai tuturor, iar, din acest convenabil gol de proprietate, autorităţile locale şi ţăranii profită.
M-am tot întrebat de ce responsabilii pentru conservarea biosferei Deltei nu au intervenit, până acum, pentru a proteja Pădurea Letea de atacul cabalinelor sălbăticite, lăsându-le să se înmulţească până la patru mii de capete, pe teritoriul rezervaţiei, aflate în patrimoniul UNESCO. Răspunsul: ca să nu strice afacerile locale. Un proiect de salvare a pădurii şi, în acelaşi timp, a cailor a existat, în urmă cu câţiva ani, dar el nu aparţinea autorităţilor, ci Fundaţiei "Arca lui Noe", susţinută de fundaţiile "Prinţul Charles" şi Eminescu Trust. Acesta prevedea strămutarea animalelor într-o zonă vecină, dar separată de Pădurea Letea, trimiterea lor spre cetăţile medievale şi alte locuri cu potenţial turistic, ori spre satele inundate unde oamenii pierduseră tot (Armata se oferise să ajute cu transportul), darea cailor spre adopţie (chiar şi Patriarhia dorea câteva exemplare), măsuri de protecţie a lor faţă de rele tratamente. Şi, când era gata să fie pus în aplicare, ce se întâmplă? Autorităţile sanitar- veterinare emit un ordin, în care decretează că 80 la sută dintre cai au anemie infecţioasă şi trebuie, urgent, sacrificaţi. Ordinul reuşeşte să stopeze proiectul, iar animale suferinde de o boală contagioasă şi mortală se înmulţesc şi se însănătoşesc miraculos, ajungând