Katharina Hagena, Gustul sâmburilor de măr,
traducere din limba germană şi note de Laura Karsch,
Bucureşti, Editura Trei, 2012, 248 p.
După ce a absolvit studii de literatură engleză şi germană, după publicarea unei lucrări despre Ulise de James Joyce, după o carieră universitară la Hamburg, Katharina Hagena se hotărăşte să scrie literatură şi, în 2008, la vârsta de 41 de ani, debutează cu o carte pentru copii şi cu un roman, Gustul seminţelor de măr, apărut recent în traducere românească la Editura Trei (colecţia Fiction Connection), sub semnătura Laurei Karsch.
Cartea se vrea a fi un soi de bildungsroman cu accente de realism magic. Pe scurt, povestea este cam aşa: o bătrână moare într-o localitate din nordul Germaniei. Nefericitul eveniment prilejuieşte reunirea celor trei fiice ale sale şi a unei nepoate, Iris, din perspectiva căreia este istorisită povestea. Mai mult, acesteia din urmă îi revine casa bătrânei.
Ca (aproape) întotdeauna când într- o naraţiune de acest fel sunt aruncate personaje din generaţii diferite, nu întârzie să apară dezvăluirile, secretele, biografiile ascunse. Măştile cad una după alta, şi cele trei fiice ale defunctei se dovedeşte că au avut parte de vieţi extrem de diferite faţă de cele „oficiale”, validate de ochiul şi gura lumii. Tânăra Iris descoperă pas cu pas poveşti şi amintiri care se leagă ca întrun puzzle, alcătuind tabloul complex al unei familii în care frustrările, nefericirile în dragoste, neajunsurile materiale sau obsesiile de tot felul au fost extrem de numeroase.
Faptul că autoarea germană alege o astfel de structură pentru romanul său de debut nu este în măsură nici să supere, nici să entuziasmeze. Din păcate însă, neinspirat este felul în care retrăirea trecutului alternativ al personajelor este pusă în scenă. Protagonista se plimbă prin casa veche, descoperă obiecte car
