Conform ministrului Muncii, din 1990 până acum, au fost disponibilizate din minerit 122.000 de persoane, iar plăţile compensatorii suportate de către stat s-au ridicat la circa 59 de milioane de euro. În ciuda acestei sume, la care se adaugă alte cheltuieli suportate de stat de-a lungul timpului precum facilităţile pentru zone defavorizate, stimulentele pentru angajatorii care oferă locuri de muncă şomerilor, creditele pentru şomerii care îşi deschid o afacere etc., situaţia disponibilizaţilor este departe de a fi rezolvată. Doar 60% din cei care au lucrat în minerit au reuşit să-şi facă un rost după ce au fost concediaţi, asta însemnând că au dobândit o altă calificare, trăiesc din pensie, au plecat la muncă în străinătate sau au plecat în altă localitate unde se ocupă de agricultură. Dintre cei care şi-au făcut un rost, doar 5% au avut curajul să deschidă o afacere şi priceperea să o menţină. Din restul de 40% dintre disponibilizaţi, 7-8% sunt în şomaj cronic şi trăiesc din ajutoarele primite de la stat în baza Legii venitului minim garantat, iar ceilalţi lucrează temporar, fie la negru, fie la alb, dar nu au venituri constante.

Invitat de Confederaţia Meridian la un seminar pe tema situaţiei din minerit, ministrul Paul Păcuraru a primit din partea ortacilor o grămadă de cereri dintre care cele mai multe se refereau la crearea de locuri de muncă în fostele oraşe miniere, siguranţa şi securitatea locurilor de muncă în minele care mai funcţionează şi re-recalcularea pensiilor pentru cei care au avut grupa I sau a II-a de muncă. „O să vedem ce măsuri administrative se pot lua pentru a creşte numărul locurilor de muncă în fostele zone miniere şi mă voi interesa ce se poate face pentru diminuarea numărului de accidente în minele care mai funcţionează. În ceea ce priveşte pensiile, este adevărat că cei care au lucrat în grupele I şi a II-a de muncă pierd prin r