Vara nu-i ca iarna, atunci când preşedintele Băsescu declara senin că, "în ciuda deprecierii masive a creşterii economice în România, continui să rămân optimist, împotriva multor estimări că România va avea o creştere economică negativă".
Cu alte cuvinte, de la laitmotivul de iarnă "România va avea o creştere economică mică, dar va avea", preşedintele face o rotaţie de 180 de grade, spunând acum că "optimismul manifestat de BNR nu are acoperire în evoluţiile economice viitoare şi vom avea scădere şi în trimestrul doi, ceea ce înseamnă intrare în recesiune după toate normele".
Din asta se deduce că multele estimări de creştere economică negativă, împotriva cărora lua atitudine şeful statului, erau, de fapt, viabile. Dar preşedintele lasă să se înţeleagă că nu el e vinovat pentru că a aruncat cu jumătatea plină a paharului în popor, ci BNR, care l-a indus în eroare.
Ceea ce îi scapă lui Băsescu e că, indiferent ce presupune banca centrală, creşterea economică nu e treaba ei. BNR veghează asupra inflaţiei şi stabilităţii financiare. De PIB se ocupă Guvernul, pe care Băsescu tocmai a uitat să-l tragă la răspundere.
Iar preşedintele mai omite ceva în discursul său. Dacă BNR lua măsurile antiinflaţioniste adecvate, dobânda de politică monetară nu scădea la 9,5%, ci creştea la 12%, ceea ce amplifica recesiunea. Faptul că traiectoria descendentă a dobânzilor nu este sustenabilă în momentul de faţă e arătat de riscul de ţară "tranzacţionat" prin intermediul CDS-urilor (Credit Default Swap). CDS-uri prin care băncile se asigură împotriva riscului de neplată şi al căror cost e încorporat în preţul creditului, ceea ce explică de ce nu se ieftinesc împrumuturile.
Am ajuns însă într-un punct în care discuţia se poate complica cu prea mulţi termeni tehnici, iar scopul declaraţiei preşedintelui e unul simplu, eminamente p
