Nu spun ca actuala lege a educatiei nu are hibe (are, si inca serioase), dar primele semne pe care noul guvern le da ma fac sa prevad o noua catastrofa in educatie. De fapt, nu este decat continuarea celei care a dus invatamantul romanesc intr-o situatie atat de precara, pe care o stim bine toti cei implicati, dar care oficial nu este recunoscuta.
Am amanat scrierea acestui articol pana in ultimul moment, pentru a vedea daca, in cele din urma, noul premier, Victor Ponta, va primi dezlegare sa treaca peste obligatiile politice pentru a renunta la marea sa idee izbavitoare de a o nominaliza pentru functia de ministru al Educatiei pe Corina Dumitrescu. Am rasuflat usurat: doamna rector prea le avea pe toate, de la figura distinsa, rafinata, cu o privire brici, inteligenta, totul scos subtil in evidenta de o coafura discreta, la un ireprosabil trecut academic (cu stagii-fantoma la universitati prestigioase si cu un plagiat realizat impreuna cu luminatul sau sot). Si totusi, desi nimic nu o recomanda pe doamna Dumitrescu (care mi-a dat frisoane odata, cand am auzit-o legand trei fraze de o ineptie uluitoare, plina de virtuozitate, despre Dimitrie Cantemir, care, saracul, a trebuit sa-si imprumute numele unei universitati „crestin ecologice"), pentru Victor Ponta a fost o decizie dureroasa sa renunte la serviciile sale atat de competente. A marturisit-o el insusi, dovedind ca are o fire tare sensibila. Ce e drept, aflu din presa, Victor Ponta nu e strain de dedesubturile acestui caz: ca procuror, a instrumentat dosarul afacerii Megapower (prin intermediul careia statul roman a fost stors de milioane bune de euro), in care a fost implicat un anumit Robert Deutsch, chiar profesorul care garanteaza, azi, ca madam rector a studiat in SUA. Cate coincidente... Faptul ca, in cele din urma, pentru ca presa sa nu scurme prea mult in mizeria aceasta, primul ministru a hotara