A.D. 2009. Zarva mare in Marea Britanie. Dupa mai bine de trei secole de la infiintare, postul de poet oficial al Regatului Unit a fost atribuit, intaia oara, unei femei. Zarva si mai mare: Carol Ann Duffy, proaspat unsa poeta de curte, nu doar ca este femeie, ceea ce contravine cutumei postului si traditiilor puritane locale, dar mai este si amatoare, pe fata, de femei (mai clar spus, este lesbiana), ceea ce contravine, intr-un sens mai larg, cutumelor puritane universale. Pentru noi, romanii, care am avut nu unul, ci zeci, sute de poeti si poetese de curte si care ne-am dezbarat oficial de acest post cvasi-oficial, acum 20 de ani, vestea are si alte dimensiuni. Da, iata ca poti fi poet de curte in mileniul III, iata ca acest titlu, fara sa fie purtator de stigmat, exista bine-mersi intr-una dintre cele mai evoluate democratii ale planetei si ca el ofera fericitului/ fericitei detinator/ detinatoare nu doar gloria (de gen neutru si de substanta perena, cel putin la nivel de istorie literara didactica), ci si un salariu. E drept, nu foarte mare (5.700 de lire sterline/ 6.500 de euro pe an), dar sigur. In schimbul lui, poetul trebuie sa "tocmeasca" in stihuri frumos sunatoare marile momente ale Regatului: aniversari, comemorari, casatorii si inmormantari, sa slaveasca in vers avantat si bine lustruit prozodic ziua de nastere a Majestatii sale sau ceremonia urarilor de Anul Nou.
Sa vedem insa cum s-a ajuns la momentul C. A. Duffy. In Evul Mediu, numerosi monarhi britanici plateau, cu bani grei, serviciile unor scriitori a caror misie era sa le puna in valoare stralucirea domniei si meritele personale, insa rolul de poet oficial al regatului a fost inventat de-abia in 1668, de catre Charles II, care l-a numit in functie pe ilustrul John Dryden. Urmasii lui Dryden au fost insa mai putin vizitati de muza decat acesta, asa incat, desi n-a incetat o clipa sa funct
