Zilele acestea vedem din nou în actualitate subiecte precum deficit, creșteri de taxe, evaziune.

Prim-ministrul a lansat chiar și un atac fără precedent la Curtea Constituțională (CCR) pe care a acuzat-o că-i sprijină pe evazioniști prin decizia (8:1!) de a declara neconstituțională ordonanța prin care s-a promovat noul Cod al insolvenței… Nu o să comentez această intruziune impardonabilă (a câta oară însă…) a politicului independent în justiție. Modul în care a fost făcută afirmația îmi dă mie, ca specialist cu aplecare spre a înțelege cauzele problemelor – nu doar de a le constata și a mă văita că nu avem soluții, că suntem condamnați, două chei în care pot să o interpretez.

Prima: prim-ministrul a folosit ocazia pentru a crea încă o perdea de fum. Creează un inamic public (evazionistul) și arată cu degetul înspre acesta și înspre CCR pentru a masca neputința Guvernului său de a se ține de bugetul aprobat, ca să nu mai vorbim de relansarea economică pentru țară. Practică deci sportul cu care ne-am obișnuit deja, atât de la Domnia sa cât și de la alți predecesori: aruncatul cu vina în cârca altora.

A doua: prim-ministrul nu înțelege ce se întâmplă. Crede că acel Cod al insolvenței chiar ar fi ajutat să colecteze mai rapid sumele neachitate la buget de societăți care intră prea ușor în insolvență. Noul cod ar fi trebuit, zice Domnia sa, să pună în mâna Fiscului instrumente mai eficiente de colectare. În realitate, nu este deloc așa. Cea mai mare parte din taxele neachitate la buget vin din partea unor firme-fantomă, firme ce funcționează după rețeta devoalată în Giurgiu (mafia zahărului, a cărnii). Aceste firme sunt înregistrate, au ca acționari tot felul de persoane fără adăpost, moldoveni, africani sau companii de prin Insulele Virgine, funcționează intens câteva luni, colectează TVA, nu plătesc nimic bugetului, banii „șifonați“ – iar când Fi