Incercarea disperata de reducere a inflatiei fara a compromite complet cresterea economica a fost posibila doar cu pretul exploziei deficitului extern In fata tabloului macroeconomic din prezent al Romaniei, FMI avertizeaza ca tintele guvernamentale pentru 2006 pacatuiesc prin prea mult optimism. Cresterea economica n-ar putea ajunge la 6%, cat a proiectat Guvernul, ci 5%, maximum 5,5%. Inflatia nu ar putea cobori la 5%, pe cat si-a propus Banca Nationala, ci doar la 6,5%. Cat despre deficitul de cont curent extern, prescriptia FMI este reducerea obligatorie a acestuia la 9% echivalent PIB (de la 9,4% in 2005), prin descurajarea cererii interne, pe de o parte, pe calea promovarii unor politici salariale restrictive (salariile in sectorul bugetar sa fie majorate doar o singura data in anul in curs si doar in masura castigurilor generale de productivitate), iar, pe de alta parte, pe calea restrangerii severe a creditarii. Oricum, reducerea deficitului extern pe calea descurajarii cererii interne este singura reteta mai concreta pe care FMI o prescrie, in rest FMI nefiind prea explicit in privinta masurilor ce ar trebui intreprinse pentru a se realiza tintele de inflatie si de crestere economica ce ar putea sa fie atinse potrivit expertilor sai.
Cu sau fara acord cu FMI (caci se vorbeste de o posibila reluare a acordului FMI - Romania), politica economica trebuie sa-si stabileasca insa prioritati. Toate tintele prevazute (si in varianta guvernamentala, si in cea a FMI) - si scaderea inflatiei, si dinamizarea cresterii economice, si reducerea deficitului extern - nu sunt posibil de atins in acelasi timp. 2005 a dovedit acest lucru cu prisosinta, implicand ratarea tuturor tintelor in incercarea de a le atinge pe toate. Asa este cand fugi dupa doi iepuri... Si, oricum, s-a probat ca incercarea disperata de reducere a inflatiei fara a compromite complet cresterea