Ma asteptam la mai multe marturii statuare cu iz imperial in aceasta capitala balcanica, fosta metropola habsburgica. Totusi, privind arhitectura caselor din centrul vechi al capitalei bosniace am recunoscut ceva din trainicia si rigoarea austriecilor, de pe vremea cand Bosnia facea parte din imperiul habsburgic.
Ordinea catolica austriaca este insa sparta de minaretele musulmane care rasar pretutindeni in Sarajevo. Sunt minaretele unor moschei vechi de sute de ani sau abia zidite din fondurile tarilor islamice revarsate cu generozitate dupa 1996, atunci cand trupele fortei de implementare ale NATO - IFOR au impus, printr-o ampla demonstratie de forta, pacea in Bosnia-Hertegovina.
Sarajevo este insa un oras cunoscut in lume pentru ca aici a fost aprinsa scanteia izbucnirii Primului Razboi Mondial si pentru ca a fost supus unui violent si ultramediatizat asediu in timpul razboiului civil din 1992-1995. Am cautat urmele comemorative statuare ale acestor evenimente si le-am gasit cu greu.
Nimic mai mult decat o simpla placa de marmura, cu un text sec, bilingv (in sarbo-croata si engleza) amplasata pe zidul unei cladiri de la capatul podului marcheaza locul in care studentul sarb Gavrilo Princip i-a asasinat la 28 iunie 1914 pe printul mostenitor al Austro-Ungariei, Franz-Ferdinand si pe sotia acestuia, Sofia, fapt ce a constituit pretextul declansarii primei conflagratii mondiale. Nimic mai mult decat tot o placa de marmura, cu un text la fel de sec, doar in sarbo-croata, marcheaza locul in care in timpul asediului sarbilor bosniaci, la 5 februarie 1994, in piata Merkale un atac cu mortiere de 120 mm a ucis 67 de civili si a ranit alti 200.
Croato-musulmanii au atribuit imediat paternitatea atacului sarbilor, dar ancheta ulterioara a castilor albastre a dovedit ca nu dinspre pozitiile sarbe de pe muntele Igman a venit proiectilul ucigas. Acum in
