Acum 50 de ani, Cuba sărbătorea unul dintre cele mai mari triumfuri ale comunismului, după ce încercarea unei invazii sponsorizate de CIA eşuase; de atunci până astăzi însă, puţine lucruri s-au schimbat în insula din Caraibe. O reformă mult-aşteptată ar putea avea loc în curând. Discursul preşedintelui Castro - Raul (foto), nu Fidel - ar fi putut aminti multor cubanezi de vremurile în care postul de televiziune naţional se afla sub ocupaţia permanentă a lui Fidel Castro; „El Lider Maximo" obişnuia să vorbească două, trei, sau uneori chiar şapte ore în direct - în marea parte a timpului atacând Statele Unite şi capitalismul şi proclamând victoria iminentă a revoluţiei comuniste în toate ţările globului. Raul nu a avut elocvenţa fratelui său mai mare, oprindu-se după doar două ore, iar conţinutul a fost aproape diametral opus faţă de cel al lui Fidel. Deşi sistemul comunist este în continuare pilonul principal al regimului de la Havana, multe alte lucruri sunt puse în discuţie, iar reformele anunţate de Castro ar putea schimba radical faţa Cubei.

„Doi plus doi nu este egal cu şapte"

Unul dintre punctele principale ale discursului ţinut în deschiderea celui de-al şaselea congres al Partidului Comunist Cubanez (al cincilea a avut loc în 1997) este nevoia partidului de reforme interne; majoritatea cadrelor de conducere sunt de aproape aceeaşi vârstă cu preşedintele, iar acesta are 79 de ani. „Am ajuns la concluzia că posturile importante din stat şi partid ar trebui limitate la cel mult două mandate de cinci ani", a declarat preşedintele cubanez, regretând totodată că generaţia sa nu a pregătit suficienţi lideri tineri care să îi ia locul.

De asemenea, Castro a anunţat şi schimbări majore în economia ţării - lovită atât de criza financiară din 2008, cât şi de căderea preţului zahărului, unul dintre exporturile principale ale Cubei. Astfel, acordarea de