In discursul tinut diplomatilor romani, convocati la Bucuresti pentru scolarizarea anuala, presedintele Traian Basescu s-a referit la un moment dat la desecretizarea dosarelor sportivilor. Daca am trai in Germania, am spune ca presedintele a incercat o diversiune stangace.

Cum traim in Romania, tara a analfabetismului civic in special si a analfabetismului pur si simplu in general, diversiunea a prins.

Presa fatucelor si a gugustiucilor s-a napustit asupra noii halci de senzationalism ieftin, aruncata de un politician care stie cat de usor sunt de dus de nas cei din media.

Napustite sa rupa din halca bucati cat mai consistente si sa le hapaie cu zgomot, ziarele si televiziunile n-au observat ca: intre diplomatii romani si desecretizarea dosarelor sportivilor nu era nici o legatura; problema desecretizarii acestor dosare e absolut falsa, deoarece sportivii nu sunt pe lista functiilor si demnitatilor asupra carora Legea cere ca CNSAS sa se pronunte.

Daca CNSAS nu are dreptul legal de a se pronunta in chestiunea dosarului unui sportiv, de ce s-ar pune problema desecretizarii?

Noua diversiune urmeaza alteia, mai dihai. Decizia CSAT de a desecretiza dosarele ierarhilor si sefilor de culte. Dat fiind ca ierarhii si sefii de culte nu trebuie verificati la Declaratia pe proprie raspundere, desecretizarea dosarelor acestora nu e o prioritate.

Prioritatea o reprezinta desecretizarea dosarelor presedintilor, a membrilor guvernului, a consilierilor prezidentiali si, in general, a persoanelor care iau decizii in statul roman si, in plus, sunt platite din banii contribuabililor.

A celor care, potrivit Ordonantei de urgenta din 22 februarie 2006, trebuie verificati de CNSAS cu prioritate pentru a se vedea daca declaratiile lor pe proprie raspundere, ajunse la Colegiu din 27 martie 2006, corespund adevarului din dosare.

Or, sfidand Dec