Medicina genomică reprezintă aplicaţii ale genomicii în practica clinică. Răspunsuri la întrebarea din titlu creionează dlprof. dr. Mircea Covic la rubrica Medicina genomică.

Medicina genomică reprezintă aplicaţiile genomicii la practica medicală. Prin folosirea largă a unor tehnologii performante de evaluare a întregului genom (sau cel puţin a unei bune părţi a acestuia) şi a derivaţilor săi (transcriptom, proteom, metabolom), în combinaţie cu datele clinice, medicina genomică va permite îmbunătăţirea îngrijirii bolnavilor în funcţie de profilul molecular individual. Medicina genomică este astfel o medicină individualizată, în esenţa ei personalizată şi predictivă, în acelaşi timp preventivă, proactivă (prospectivă) şi participativă („regula celor 5 P“). Ideea de medicină personalizată nu este nouă şi apărătorii medicinii tradiţionale vor susţine că au practicat-o constant, deoarece au adaptat îngrijirile medicale la anumite particularităţi ale individului, cum ar fi cele anamnestice (istoric personal şi familial, condiţii socio-economice, comportament, dietă ş.a.) sau cele biologice (transfuzii sanguine, markeri biochimici etc.). Într-adevăr, medicina personalizată în sensul „tratamentul potrivit pentru pacientulpotrivit la momentul potrivit“ a fost practicată de secole, dar noţiunea de „potrivit“ trebuie înţeleasă în contextul cunoştinţelor timpului; acestea au evoluat constant, însă practica medicală bazată pe conceptul enunţat mai sus nu s-a schimbat. Atunci, ce aduce nou medicina genomică? Desigur, nu conceptul de medicină personalizată per se, ci creşterea capacităţii de a defini mai precis fenotipurile moleculare ale bolilor umane şi potenţialul lor de a îmbunătăţi radical îngrijirile medicale. Cu alte cuvinte, medicina tradiţională este de fapt o medicină parţial personalizată, realizată cu mijloace relativ rudimentare în comparaţie cu ins