Mi-ar placea sa ma prezint: inginer intre doua varste, sau in plina maturitate, isi incepe marturisirea Viorel Ghita (alias Grizon)intr-un interviu acordat site-ului www.maraton.info.ro. Stiu insa ca tinerii numesc batran pe oricine a trecut de 50 de ani. Eu am 53. In plus sunt bunic.
Principala mea calitate cred ca este faptul ca pot sa-mi privesc propria persoana cu oarecare detasare si umor. Adica recunosc sincer ca nu sunt cel mai destept si cel mai frumos om din lume. Nu ma mai contraziceti ca nu sunt.
Cu treisprezece ani in urma, cand am descoperit intr-un ziar un club de jogging, tocmai ma lasasem de fumat (de la 2 pachete/zi timp de 22 de ani), aveam cam 10 Kg mai mult ca acum si o conditie fizica aproape de zero (in ciuda unui trecut indepartat in arte martiale). Si abia implinisem fix 40 de anisori.
Intr-o dimineata m-am trezit imbracat in chiloti de sport in parcul IOR-Titan, intr-un grup de alergatori de la club, care tropaiau pe loc de energie si nerabdare. Nu cunosteam pe nimeni. La un semn au plecat toti ca din pusca, condusi de Dl. Taina, un nume cunoscut printre veterani (avea atunci 61 de ani). Eu, dupa ei... primii 200 de metri. Distanta dintre mine si pluton crescand rapid si implacabil, eu gafaind-horcaind, cu inima batand sa-mi sara din stomac si ochii incetosati de transpiratie si lacrimi, m-am oprit si mi-am zis: ''Duca-se! Nu-i de mine! Fiecare cu ce poate...’’
Apoi m-am intors si am plecat spre locul unde parcasem masina. Cineva din pluton a observat miscarea, s-a oprit, s-a intors dupa mine si a inceput sa ma dascaleasca: "Jogging-ul nu este numai alergare. Sambata ai voie sa si mergi. Ai noroc, azi e sambata".
Vestea asta m-a inseninat. Am inceput sa merg agale alaturi de el, admirand ratele de pe lac. Peste vreo 3-4 minute si-a luat seama si m-a apostrofat: ,,Las-o dracu' dom ingi
