Stele precum Soarele pot deveni extrem de fotogenice la sfasitul vietii, un exemplu bun fiind cazul nebuloasei NGC 2392, situata la o distanta de circa 4200 ani-lumina de Pamant, potrivit Agentiei Spatiale Americane. NGC 2392, numita si "Nebuloasa Eschimos", este ceea ce astronomii numesc o nebuloasa planetara, informeaza Realitatea.net. Sursa imagine: yuppy.ro
Denumirea este insa inselatoare pentru ca, de fapt, nebuloasele planetare nu au nimic de-a face cu planetele. Termenul este doar o relicva istorica, rezultat al faptului ca astronomii din trecut, observandu-le prin telescoape optice de putere mica, le-au asemanat cu discurile planetare.
Nebuloasele planetare se formeaza atunci cand o stea isi foloseste tot hidrogenul din miezul sau - un eveniment prin care va trece si Soarele in aproximativ cinci miliarde de ani, scrie Hotnews.ro.
Cand isi epuizeaza hidrogenul, steaua incepe sa se raceasca si sa se extinda, marindu-si raza de cateva zeci chiar sute de ori prin comparatie cu dimensiunea initiala.
In cele din urma, straturile de la suprafata stelei sunt impinse de un vant cu viteza de 50.000 kilometri pe ora, lasand in urma un miez fierbinte. Acest miez fierbinte are o temperatura de suprafata de aproximativ 50.000 de grade Celsius si impinge straturile exterioare printr-un un flux continuu de particule incarcate (electroni si protoni) - vant solar - care atinge viteza de 6 milioane kilometri pe ora.
Radiatiile emise de steaua fierbinte si interactiunea vanturilor solare rapide cu vanturile mai lente formeaza anvelopa circumstelara - un invelis complex de filamente - care se mareste continuu si se indeparteaza treptat de stea formand nebuloasa planetara.
In cele din urma, dupa formarea nebuloasei, steaua devine o "pitica alba". Potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu, piticele alb sunt stele ce au un dia
