Sărbătoarea Anului Nou deţine recordul pentru cea mai mare vechime. Babilonienii îl sărbătoreau încă de acum 6.000 de ani, la prima lună nouă de după solstiţiu. Festivalul dura 11 zile, în fiecare zi desfăşurându-se diverse activităţi. Apoi oamenii, ca şi acum, îşi stabileau scopuri pentru noul an.
Un obicei des întâlnit la babilonieni era înapoierea echipamentelor agricole împrumutate. Cu această ocazie, regele trecea printr-un ritual de pocăinţă şi era deposedat de putere pentru a petrece trei zile izolat şi în rugăciune. Când revenea în lume se organizau ceremonii de restauraţie pentru a-i asigura acestuia suportul din partea naturii.
De Anul Nou, în Danemarca, oamenii obişnuiesc să spargă farfurii în uşa vecinilor. Se consideră că familia care are cele mai multe cioburi în faţa uşii va avea parte şi de cel mai mult noroc...
În Mexic se întâlnesc mai multe superstiţii: scoaterea bagajelor afară pentru călătorii bune în anul ce vine şi agăţarea unor figurine în formă de oaie pe clanţa uşii pentru prosperitate. De asemenea, mexicanii comunică de Anul Nou cu spiritele morţilor. Spiritismul are baze legale şi o sesiune costă în medie în jur de 15 dolari...
În Irlanda, fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-şi găsească adevărata dragoste. Ele aşază vâsc sub pernă visând la momentul magic când îşi vor cunoaşte alesul. De asemenea, vâscul alungă şi spiritele rele. În materie de politică, în Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul ţării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinspre est, britanicii vor domina politica.
Veşmintele cu buline şi mâncărurile în formă rotundă par să fie alegerea filipinezilor pentru cumpăna anilor. Aceştia cred că vor avea parte de prosperitate pentru că punctele rotunde invocă monedele. De asemenea, aruncarea monezilor la mi