În fiecare zi, oameni înarmaţi cu detectoare de metal găsesc monede, săbii, catarame şi cine ştie ce alte obiecte, mai noi sau mai vechi. Cei care au ratat cîndva o achiziţie remarcabilă, cum ar fi legendarul grefier care a refuzat să dea o sumă modică pe un tablou semnat de Juan Miro, rămîn cu regretele. Orice bibliofil visează ediţii rare într-un anticariat de provincie, poate incunabule – cărţi tipărite înainte de 1500, suluri sau codice scrise pe un pergament cu cît mai vechi, cu atît mai preţios.
În fiecare zi, oameni înarmaţi cu detectoare de metal găsesc monede, săbii, catarame şi cine ştie ce alte obiecte, mai noi sau mai vechi. Cei care au ratat cîndva o achiziţie remarcabilă, cum ar fi legendarul grefier care a refuzat să dea o sumă modică pe un tablou semnat de Juan Miro, rămîn cu regretele. Orice bibliofil visează ediţii rare într-un anticariat de provincie, poate incunabule – cărţi tipărite înainte de 1500, suluri sau codice scrise pe un pergament cu cît mai vechi, cu atît mai preţios.
Mai există şi texte scrise pe suluri din tablă de cupru, cum ar fi cele două liste de comori descoperite la Qumran. Nimeni însă nu a reuşit să identifice locurile în care se spune că ar fi ascunse bogăţii nemăsurate. O raritate nu la îndemîna oricui este codexul despre care se credea că ar cuprinde texte aparţinînd lui Arhimede (287-212 î.Hr.). Achiziţionat contra sumei de 2,2 milioane de dolari de un colecţionar anonim şi încredinţat pentru restaurare muzeului de artă Walters din Baltimore, maldărul de foi de pergament, legate în formă de carte, arăta jalnic. Multe pagini erau deteriorate, cu găuri făcute de viermi, arse pe margini, cu pete de mucegai şi rugină, lipite cu clei de tîmplărie.
Simpla supravieţuire a codexului este considerată un miracol.
A fost nevoie de mai bine de 4 ani doar pentru a înlătura
