Problema era ca si Vietnamul avea fabrici de traverse. Pentru Galatanu acest lucru nu reprezenta niciun impediment pentru afacerea pe care o punea la cale. Desigur ca si pretul traverselor turnate in Vietnam era mult mai mic decat al celor din Romania. Nici asta, dupa opinia lui Galatanu, nu reprezenta o problema. Poetul voia cu tot dinadinsul sa uneasca prin traversele comune cele doua tari. L-am cunoscut pe Mihail Galatanu in perioda cind poetul semana cu Nicolae Labis. Era un Labis mai inalt si mai senin, cu parul argintiu ca mesteacanul lui Esenin potopit de luna plina. Venea sa-si recite poemele la toate festivalurile unde era invitat. L-am intalnit si in desele peregrinari pe care le-am facut prin tara, in perioda cand la SLAST functiona cenaclul Confluente. In toata aceasta perioada, poetul a locuit la Galati. La scurt timp dupa Revolutie, a plecat la Bucuresti, unde a luat viata pe cont propriu. L-am cunoscut ceva mai indeaproape pe parcursul vizitei pe care am facut-o, impreuna cu alti doi scriitori, Ion Muresan si Horia Garbea, in Vietnam. Poetul e un sangvinic, un expansiv. Aduce cateodata, mai ales in zilele de miercuri, cu Don Quijote vesel, dar in restul saptamanii seamana cu Ostap Bender, pornit sa descopere Vitelul de aur. La descinderea noastra la Hanoi, poetul facuse deja o raita prin capitala fostei colonii franceze, descoperindu-i cotloanele ascunse. L-am gasit despuiat pana la brau - in camere era o caldura infernala - incercand sa decimeze soparlele ce se catarasera pe tavan si pe pereti. Cand ne-a vazut intrand pe hol, autorul Miresei tuturor s-a dat jos de pe scaun si a renuntat la vanatoare. Am stat de vorba indelung, poetul povestea cu lux de amanunte toate peripetiile prin care a trecut ca sa ajunga in Vietnam: era cat pe ce sa aterizeze in Thailanda, unde, de altfel, fusese cu doi ani in urma. Mihail Galatanu s-a dovedit a fi un companion