Să nu ne bucurăm de prăbuşirea cărţii! Căutam într-un oraş trist şi întunecat un loc de refugiu intelectual. Se zvonise printre înţelepţii oraşului că ultimul bibliotecar al Să nu ne bucurăm de prăbuşirea cărţii! Căutam într-un oraş trist şi întunecat un loc de refugiu intelectual. Se zvonise printre înţelepţii oraşului că ultimul bibliotecar al universităţii ilegale regale organizează un târg cu ultimele volume scăpate din incendiul devastator propagat de gruparea "Adversarii Cărţii".
"Adversarii Cărţii" se înmulţiseră în cetate rapid în ultimii ani. Ei iubeau la nebunie jocurile pe calculator, ştirile despre modă, maneliştii, fotbalul şi urmăreau în cinematografe doar filme care aveau happy end.
Deci, mi-am asumat acest risc de a străbate uliţele întunecoase pline de maidanezi şi gropi unde sălăşluiau cerşetori buboşi şi agresivi.
Din când în când întâlneam un tomberon de unde zburau pe neaşteptate păsări ciudate, care aduceau bezna odată ce deschideau aripile şi croncăneau înfiorător chemându-i astfel pe "Adversarii Cărţii". Pentru a nu fi văzut de la depărtare, am folosit un opaiţ minuscul doar cât să-mi lumineze paşii.
Şi, în sfârşit, am descoperit târgul într-un imens şantier abandonat. Deşi se ştia că este un târg al Cărţii, vânzătorii se fereau să-ţi ofere direct marfa. Suspicioşi, te întrebau cine te-a trimis şi de ce. Eu nu aflasem că între timp "Adversarii Cărţii" promulgaseră un decret prin care îi pedepseau cu amputarea mâinii drepte pe toţi posesorii de cărţi.
Totuşi, am riscat şi am cumpărat câteva dicţionare. La ieşirea din târg, o patrulă a "Adversarilor Cărţii" m-a percheziţionat. Găsind asupra mea dicţionarele, şeful patrulei mi-a propus un târg: "Ori îţi tăiem mâna dreaptă, ori cumperi de la noi nişte DVD-uri cu omul păianjen. Şi, bineînţeles, cărţile le laşi aici, să aprindem focul pe timpul nopţii!". @N_