Aparent, odata cu apropierea alegerilor, romanii se impart tot mai vizibil in doua tabere – pro si anti Basescu. Exista insa si o a treia categorie, mai numeroasa decat primele doua, dar despre care nu se scrie prea mult - cei care s-au saturat sa voteze un candidat doar pentru ca opozantul sau este mai rau, mai prost, mai mincinos sau pentru ca are mai multi moguli in spate, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.
Ce vreau eu, ca persoana care face parte din aceasta a treia categorie de alegatori? Vreau sa vad rezultate, nu promisiuni, vreau sa asist la o dezbatere bazata pe idei si programe, nu pe acuze gratuite, vreau sa vad cum le crapa obrazul de rusine politicienilor cand li se aminteste ca promisiunile din toate campaniile electorale au fost si sunt in proportie de 90% neonorate.
Vedem asa ceva? Nu. In schimb, asistam la o escaladare fara precedent a violentei de limbaj, sustinatorii diverselor tabere se radicalizeaza pe zi ce trece, iar mesajele pozitive (exista asa ceva?) se pierd in marea de invective si injuraturi.
In 22 noiembrie, voi merge la vot si voi vota asa cum imi dicteaza constiinta, dar pana la alegeri, pe blogul acesta nu veti vedea nicio atitudine pro sau contra unui candidat sau altul. Nu voi face campanie pentru nimeni si impotriva nimanui si nu voi scrie despre alegeri decat in conditii exceptionale.
Astazi, insa, as dori sa imi spun pentru prima si ultima oara parerea despre cei mai importanti patru candidati, desi doi dintre ei nu si-au anuntat in mod oficial candidatura.
Mircea Geoana – cel mai slab si mai vulnerabil dintre cei patru. De prea multe ori a vorbit gura fara el, a promis multe lucruri traznite, se afla mult sub scorul partidului pe care il conduce si cred ca omul este constient ca nu va castiga. Probabil ca in acest moment isi negociaza pozitia pe care o va avea dupa alege
