Nu exista titlu mai bun pentru monumentalul spectacol al Theâtre du Soleil – Les ephemeres– chintesenta a conditiei trecatoare a omului, gratie destinelor marunte pin prisma carora este reinviata istoria. Si totusi, titlul a fost fixat abia spre finalul procesului de repetitii care este, in cazul acestei companii, un ritual aparte, ce nu seamana cu nimic altceva.

Actorii Theâtre du Soleil functioneaza ca o comunitate, participa la toate activitatile, creeaza costumele, decorurile, mastile, fac impreuna exercitii, se documenteaza, unii gatesc, iar de mâncat manânca impreuna, impartind acel timp pretios care ii face pe oameni sa se apropie, sa comunice cu adevarat. Ei traiesc precum o familie. Pornind de la cateva idei generale si de la un punct de inspiratie – uneori teatrul asiatic, alteori o simpla imagine/ convingere/ intuitie (cum ar fi ca trebuie sa faca un spectacol in care totul sa se miste, sa nu fie fixat de podea, sa alunece, sa apara si sa dispara precum norii) - ei construiesc impreuna un edificiu, sub ochiul atent, dar care nu se impune dictatorial, al celei care a conceput acest stil de lucru, teoretizat ulterior drept "teatru colectiv", regizoarea Ariane Mnouchkine.

Semnele acestui stil de munca si viata, devenit in timp o adevarata filosofie ce include si termenii in care are loc fiecare reprezentatie (publicul e primit ca intr-o vizita, e invitat sa vada cum se pregatesc actorii de spectacol, cum se macheaza si isi pun perucile sau mastile, la masutele lor cu oglinzi si veioze, iar in pauze i se ofera fursecuri si bauturi racoritoare) se vedeau si in splendida cladire recent renovata de lânga Central Park unde spectacolul s-a jucat in luna iulie la New York. Park Avenue Armory este un fost manej de cai in care a fost amenajat un spatiu de joc atipic destinat spectacolelor ce nu se potrivesc in salile obisnuite, iar Festivalul Lincoln Ce