Alina Dumitru e pregătită să-şi apere la Londra medalia de aur cucerită acum 4 ani.
- Alina, cum te simţi? Ne apropiem cu paşi repezi de Jocurile Olimpice, tare dragi ţie...
- (rîde) Sper să fie şi de data asta. Mă simt bine, dar sper să se şi vadă asta acolo, la Londra, să se vadă pregătirea pe care am făcut-o şi în Poiană, şi la Cluj şi să iasă totul aşa cum trebuie.
- E mai mare presiune pe tine, ţinînd cont că eşti campioana olimpică?
- Presiune simt puţin, dar vreau să o dau la o parte şi să mă concentrez pe ceea ce am de făcut, pentru că dacă simt presiunea pe mine nu mai pot să mă antrenez aşa cum trebuie.
- Ce sfaturi le dai colegelor tale, pentru că ele sînt debutante la Jocurile Olimpice?
- Eu le spun tot timpul să nu se gîndească că sînt Jocurile Olimpice, ci că e o competiţie oarecare şi să ia lucrurile ca atare, să nu aibă prea mari emoţii atunci. Să meargă acolo, să fie cele mai bune. S-au antrenat bine şi merită să cîştige.
Îi e teamă de greşeli
- Ţi-ai urmărit adversarele, cum se prezintă ele faţă de acum 4 ani?
- S-a şi schimbat regulamentul de acum 4 ani de zile. Din ceea ce ştiam eu cel mai bine să fac, s-au scos unele elemente şi mi-a fost puţin greu să mă acomodez, dar m-am antrenat timp de 4 ani cu ceea ce a trebuit să schimb. Cu toate aproape m-am întîlnit la competiţii, cu unele într-adevăr am avut probleme, cu altele, mai puţin e drept, am reuşit să le rezolv aşa cum trebuie. Eu sper să fie bine la Londra pentru că pregătirea a decurs ca la carte. Important e să nu fac greşeli, de asta mi-e cel mai teamă.
- Putem retrăi emoţiile din 2008, cînd ai cucerit aurul olimpic?
- Oh Doamne, şi eu vreau să retrăiesc acele momente! Sînt nişte momente de neuitat şi îmi doresc să le retrăim împreună.
"Toată lumea zice: «dacă ea e campioană olimpică, precis ia medalie de aur». Nu e însă
