Cafegiul care a îndulcit dimineţile ofiţerilor de securitate şi pe cele ale intelectualilor vrea să reconstruiască trecutul cu mărturii despre hibele comuniştilor.
La 65 de ani, a scris prima lui carte, un melanj de politică şi istorisiri legate de cafea, pe care le-a ascultat cu pricepere în magazinul lui de dulciuri şi băuturi rafinate, pe bulevardul Hristo Botev din Bucureşti, apoi pe cel din Strada Sfinţilor. Coperţile volumului „Confesiunile unui cafegiu” nu i-au înghiţit toate poveştile, astfel că, tulburat de succesul în literatură, s-a pus iar pe scris. Despre cafea şi lumea bună a Capitalei de-atunci ar povesti şi s-ar opri doar ca să-şi primească aprobare.
Când îi este greu să mai vorbească, face strategii pentru bunul mers al politicii sau adună mărturiile oamenilor care, în aproape cinci decenii de comunism, n-au avut putere să se elibereze decât povestind.
Ucenicul unui armean
Gheorghe Florescu îşi aminteşte că prima dată n-a băut cafea, ci a mâncat- o, în magazinul unui comerciant armean care-şi adunase toată familia pentru mica lui afacere: „Erau un pic amare boabele, dar presăram zahăr deasupra. Atunci am conştientizat că am mai multă energie, că pot rezista mai mult timp”, povesteşte cafegiul.
Drumurile printre prăvăliile cu cafea l-au dus şi pe Strada Batiştei, unde şi-a întâlnit primul profesor al meseriei, un armean botezat de cunoscuţi „Daidai”.
De acolo, Florescu a devenit mâna dreaptă a unui alt renumit cafegiu, Avedis Carabelaian: „În 1971, i-am preluat eu magazinul, dar mi-a fost mai greu să-i iau şi clienţii, pentru că el era armean şi eu român. Atunci, comerţul cu cafea era în mâna armenilor”.
Cafeaua te duce în Rai
Teoriile preluate de Gheorghe Florescu despre cafea i-ar lăsa cu gura căscată şi pe cei mai „cuminţi” cu viciile, asta pentr