Explicatiile date de selectionerul Razvan Lucescu la esecul nationalei cu Israel sint doar pe jumatate viabile. Ultimele intilniri ale echipei de fotbal a Romaniei cu nationala "Tarii Sfinte" s-au incheiat cu infringeri. In 1998, tricolorii, calficati fara infringere la "Coupe du Monde" in Franta, incepeau anul cu un 0-1 cu Israel, in Ghencea. Ceea ce nu i-a impiedicat pe ai nostri sa aiba o comportare onorabila pe stadioanele Hexagonului, aureolata de o victorie, la Toulouse, in fata Angliei lui Beckham si Owen. Anul urmator, tot in Ghencea, mediteraneenii ne invingeau si mai rau, cu 2-0. Echipa de sub comanda lui Piturca a strins din dinti si s-a calificat la Euro 2000, acolo unde a invins din nou Anglia. Peste ani, in 2008, la Tel-Aviv, din nou 1-0 pentru Israel, dar echipa aceluiasi Piturca iesea ulterior cu fruntea sus dintr-o grupa cumplita la Europene, cu Franta, Italia si Olanda. Istoria ne arata, deci, ca Israelul este pentru noi o alarma care zbirniie intotdeauna la timp. Necesara si (atentie!) suficienta. Nu este nevoie de alte tignale frustrate gen Cornel Dinu, ori nechemate gen Mititelu sau Giovanni Becali. Primul care sufera din pricina acestui rezultat este Razvan Lucescu, dar pentru el rezultatul este mai mult decit salutar. Victoriile cu Lituania, Ungaria, Polonia (toate in deplasare) si remiza din Franta il faceau sa creada ca este pe drumul cel bun, iar dezastrul de la Belgrad este un eveniment izolat, determinat de lipsa de motivatie a jucatorilor trimisi in teren. Infringerea cu Israel vine exact la timp si Razvan are destula vreme sa mai corecteze si sa experimenteze pina in toamna. Deocamdata, mass-media este inca ingaduitoare cu carisma tinarului selectioner, dar scadenta nu va fi la capatul anului 2011, ci exact la toamna. Fiindca, daca tricolorii nu scot sase puncte de la Albania si Belarus, situatia se poate schimba si numele selectionerulu