Tânăra, de meserie psiholog, discută cu adolescenţii orice problemă şi îi determină să găsească singuri rezolvarea.

Bianca a fost un copil dezgheţat. Ştia să scrie şi să citească încă de la vârsta de patru ani. A învăţat singură acest lucru cu ajutorul unor cartonaşe pe care erau scrise literele, dar care reprezentau fel de fel de desene cu diverse animale.

Şi-a dorit mereu să fie profesor, iar la şase ani şi-a făcut primul catalog. „Primisem un registru de la mătuşa mea pe care l-am transformat în catalog. Mi-am notat în el toţi prietenii, vecinii şi neamurile. Când eram mică, înainte de Revoluţie, se lua curentul zilnic. Îmi amintesc că atunci mă jucam în scara blocului cu copiii. Nu aveam calculatoare, jocuri, desene animate interesante. Eu eram profesoara, iar prietenii mei, elevii. Le povesteam tot ce citeam, apoi îi ascultam. În clasa a II-a am fost certată pentru că am citit «Contract de căsătorie», era o carte nepotrivită pentru acea vârstă”, a spus tânăra.

A urmat un liceu cu profil uman, iar în clasa a X-a a participat la faza naţională a olimpiadei de psihologie. Atunci a decis că trebuie să devină psiholog.

Ascultă toate problemele de „inimă albastră”

Bianca este fericită că are şansa de a preda, dar şi de a discuta cu adolescenţii. Neînţelegerile cu părinţii, durerile fizice şi emoţionale, toate ajung în cabinetul reşiţencei, unde şi rămân. „La această şcoală, sunt copii care au diverse probleme, sunt copii cu nevoi speciale, copii cu retard intelectual sau mintal sau cu diverse deficienţe. Ei trec periodic pe la cabinet. Ceilalţi adolescenţi vin la mine din proprie iniţiativă. Diferenţa dintre generaţii îşi spune cuvântul, iar adolescenţii au veşnic probleme cu părinţii sau în dragoste. Ca psiholog, îi ajut să-şi descopere probleme şi să găsească singuri soluţiile”, a explicat tânăra.

@N_P