Patronul "Ştiinţei" a scăpătat. Nu are bani lichizi, bunurile îi sunt blocate şi nimeni nu-l împrumută. Războiul cu Piţurcă pare să fie sfârşitul. Sursa: CODRIN PRISECARU
"Să veniţi pe la două, că io pornesc mai greu!", condiţionează interviul patronul Universităţii Craiova. E şi normal că, de la amiază până noaptea târziu face turul celor cinci televiziuni locale şi, dacă se poate, şi pe la cele naţionale. Unde nu e "pe sticlă", e la telefon.
Adrian Mititelu e în toiul războiului vieţii sale. A reuşit să-şi pună toată lumea fotbalului autohton în cap. Stilul său obraznic şi agresiv, de mahala oltenească, l-a lăsat fără aliaţi. Ultimul său duşman, Victor Piţurcă, l-a scos din minţi. Declaraţiile sale vehemente îl ridiculizează pe fostul chelner ajuns "om de fotbal".
Ne-a întâmpinat în picioare, în biroul său de la sediul clubului. E îmbrăcat în negru, are la gât un fular alb-negru, e încălţat cu ciocate din piele de şarpe şi de pe chelie îi lipsesc celebrii ochelari. Evident, vorbea la telefon. La televizor rula un film cu "bătăi". Are ochii mici şi roşii, semn că nu s-a trezit de mult timp. Cu o zi în urmă, a combătut pe toate fronturile media. Zâmbeşte: "Ieri a fost o zi relaxantă". Se aşază picior peste picior, să dea bine în poză. Şliţul nădragilor cu talie joasă îi joacă feste. Şi-a uitat "prăvălia" deschisă.
"S-a dus «era noastră»!"
"Dacă eram zgârcit, eram departe!", filosofează Adrian Mititelu. În spatele biroului său, decorat în alb-albastru, se află o bibliotecă goală. Într-un colţ, pe o servantă, sunt aliniate vreo zece icoane. Lângă televizor, asemenea celebrului peşte din sticlă ce împodobea sufrageriile anilor ’70, e aşezat simbolul echipei din Bănie: leul.
"De la 17 ani am lucrat ca ajutor de ospătar. La Minerva şi la Jiul... Aveam 1.515 lei pe lună, salariu de muncitor necalificat.