Este unul dintre puţinii artişti plastici care trăiesc exclusiv din pictură. Vinde cel puţin 200 de tablouri pe an, suficient cât să îi asigure un trai îndestulător alături de fiica şi soţia sa.
Leonard crede că talentul artistic este o moştenire genetică, transmisă pe linie maternă. „Mama desena foarte frumos însă sora ei, mătuşa mea, era şi mai talentată. Când eram mic îmi desena personaje de desene animate, Tom, Pluto, Albă ca Zăpada", spune artistul plastic.
Leonard Ţuclea mărturiseşte că arta a fost laitmotivul existenţei sale încă din copilărie. „În clasele primare îmi plăcea să desenez corăbii. Ţin minte că mă strigau prietenii să ieşim la joacă iar eu aproape că îi ignoram fiindcă eram foarte concentrat la ceea ce desenam. Mai târziu, când învăţam la Liceul Mihai Eminescu, desenam afişe cu trupe de rock din imaginaţie, fiindcă nu existau modele originale", îşi aduce aminte artistul plastic.
La absolvirea liceului, i-a surprins pe toţi apropiaţii săi cu refuzul de a urma o facultate de artă, aşa cum îşi dorea iniţial. „Pur şi simplu nu am avut curaj să merg mai departe fiindcă atunci gândeam că nu vreau să îngroş rândurile muritorilor de foame", spune Ţuclea.
În anul 2000, Leonard şi-a schimbat brusc opţiunile privind cariera, hotărând să se refugieze din nou în artă. „Într-o dimineaţă, când îmi făceam cafeaua şi mă pregăteam să plec la birou, am avut un sentiment, o convingere, că mă consum degeaba. Brusc am luat hotărârea să schimb ceva. Am aruncat agenda, am mers la fondul plastic şi mi-am cumpărat cele necesare, uleiuri, pensule, pânze, pe care le-am dus la ţară", mărturiseşte Leonard Ţuclea.
Şi-a amenajat în casa ţărănească de la Cândeşti un atelier în care lucrează şi acum, câte cinci zile pe săptămână. La început era adept al suprarealismului, curent ai cărui adepţi folosesc formele şi culorile ca exp
