Indiferent de cine va fi ales președinte al partidului, Convenția PDL din 23 martie 2013, va produce mutații semnificative pe scena politică românească. După ce săptămâna trecută am încercat să analizez care sunt șansele celor trei candidați la șefia partidului aflați în cursă, atù-urile și vulnerabilitățile lor de imagine, astăzi voi încerca să scot în evidență mutațiile de fond pe care alegerea lor le-ar putea produce asupra scenei politice românești.
Țin să precizez din nou că nu am vorbit niciodată cu niciunul dintre ei și că analiza mea se bazează pe mici întâmplări și declarații de presă care însă, aranjate așa cum trebuie, scot la iveală un desen cât se poate de clar, ca într-un joc de puzzle.
Alegerea lui Vasile Blaga în fruntea PDL ar putea produce un adevărat cutremur pe scena politică românească. Piesele care alcătuiesc puzzle-ul sunt: scurta cochetărie a președintelui PNL, Crin Antonescu, cu Partidul Popular European, înscrierea primarului Sibiului, Klaus Johannis, în PNL, anunțul președintelui României, Traian Băsescu, de a se întoarce în viața politică după încheierea mandatului, intenția lui Crin Antonescu de a interzice, prin noua Constituție, revenirea în politică a foștilor șefi de stat, temerea exprimată de Radu F. Alexandru că, în cazul unui eșec în alegeri, contracandidatele lui Vasile Blaga la șefia formațiunii politice ar putea rupe partidul și disponibilitatea lui Vasile Blaga, anunțată de foarte mult timp, de a colabora cu PNL. Cum se îmbină toate aceste elemente aparent lipsite de legătură într-un scenariu unitar? Iată o interpretare!
Alegerea lui Vasile Blaga ar însemna alianța de facto dintre PDL și PNL și începutul constituirii unei alte majorități parlamentare. Foarte probabil, aceasta va fi alcătuită din PNL, PDL, UDMR și minorități (la care, în funcție de necesități, s-ar putea adăuga sau nu Partidul Conservator, părți
