Papusarul roman e lipsit de rusine: stie ca votantul are memoria scurta. De ce nu apar alti actori politici, s-o fi terminat rezerva tarii de oameni de calitate? Cei mai multi dintre noi am facut revolutia la televizor. Fireste, un pas inainte fata de alte vremuri, mult mai putin dezvoltate din punct de vedere tehnologic, vremuri descrise, de pilda, in Letopisetul cantacuzinesc. E vorba, mai precis, de lupta de mai jos de manastirea Plumbuita (1632) a lui Matei Basarab cu Radu Ilias, fiul domnului Moldovei, pe care Basarab l-a batut mar. Razboiul acela "a constituit un frumos spectacol pentru locuitorii din vecinatate, pentru ca, spune cronicarul, bucurestenii cu copiii se suia pe garduri de se uita cum se bate razboiul" (am citat pentru dumneavoastra dintr-un articol al istoricului Petronel Zahariuc)! Cei mai multi dintre noi am trait si traim tranzitia asta parca fara sfirsit tot la televizor: seara, sfirsiti de stres si oboseala, ne relaxam uitindu-ne la televizor. Cel putin noi, iesenii, comparativ cu bucurestenii, nici n-avem alta solutie: chiar sa vrem altceva, nu avem de ales, pentru ca primarii nostri PSD-isti, in loc sa inmulteasca numarul institutiilor de cultura, cum s-ar cuveni pentru un oras cu pretentii, le-a lasat in paragina timpului si pe cele pe care le mai aveam: Opera, Teatrul National, Filarmonica... Televiziunea ne are deci in puterea ei, impunindu-ne gusturile si preferintele altora in materie de cultura, arta, moda, sport, divertisment, amor; despre cum si cit, nu are rost sa ne oprim, sa analizam si sa tragem concluzii acum. E destul sa spunem ca o vulgaritate groasa se revarsa de pe toate canalele, la orice ora din zi si din noapte... Cel mai grav mi se pare insa ca televiziunile ne formeaza si cultura civica si politica, dictindu-ne astfel optiunile vitale pentru un cetatean: optiunile politice. Pentru ca, prin insusi faptul ca mai toate po