România liberă: În condiţiile în care economia europeană nu este în cea mai bună formă, cea a Lituaniei a crescut mai repede decât se anticipase. Vladimir Jarmolenko: Lituania este o ţară mică şi, spre deosebire de România, la noi criza a devenit vizibilă mai devreme. Apoi, la putere se afla o coaliţie condusă de conservatori, iar prim-ministrul de la vremea respectivă a spus foarte clar că nu mai sunt bani şi, prin urmare, sunt necesare măsuri de austeritate, inclusiv reduceri salariale. Doamna preşedinte, Dalia Grybauskaite, a renunţat la jumătate din salariul său în semn de solidaritate, o solidaritate care devenea necesară în faţa dezastrului. Au făcut la fel şi alţi politicieni? V.J.: A fost un acord politic asumat de partide. Când nu sunt bani, nu sunt! Statul trebuia aju­­tat, se afla într-o situaţie critică. Deci preşedintele, miniştri şi alţi responsabili ai sectorului public au decis să-şi taie singuri salariile? V.J.: Da, toată lumea. Cum a influenţat criza relaţia bilaterală dintre Lituania şi

România? V.J.: Când a debutat criza, aveam o cooperare dinamică, dar de atunci încoace am încercat să avem un dialog politic încă şi mai activ. Pentru noi, România este o ţară foarte importantă - este mare şi este o poartă la Marea Neagră şi spre Balcani. De altfel, anul trecut am avut vizite şi consultări politice la toate nivelurile – guvernamental, parlamentar şi pre­­zidenţial, doamna Grybauskaite vizitând România în toamnă. Cu acea ocazie, a criticat instabilitatea politică din România. V.J.: Nici un reprezentant al unui alt stat nu poate critica o anumită situaţie din ţara dumneavoastră. Domnia sa doar a evidenţiat pericolele asociate instabilităţii politice - nimic mai mult. Consideraţi că s-a schimbat ceva între timp? V.J.: Îl puteţi întreba pe prim-ministrul dumneavoastră. Aş avea nevoie de părerea dumneavoastră. V.J.: Înţeleg că se traverse