Pelicula ”Cosmopolis” lui David Cronenberg avea toate premisele să fie un succes de public. Un buget mai mult decât consistent (20,5 milioane de dolari reprezintă o excentricitate pentru un film european), un actor ”pe val” (Robert Pattinson, marketizat de ”Twilight” – motiv suficient să apară pe afișul oficial înaintea lui Cronenberg), Juliette Binoche și Paul Giamatti la capitolul ”în alte roluri”. Peste toate însă, tema mai mult decât actuală (nu doar pentru România): criză, speculații bursiere, moralitatea și sănătatea mintală a marilor jucători pe bursă. Și asta pe fondul unor ample mișcări de stradă de genul celor Occupy (din fericire, scenariul nu poate fi acuzat de oportunism, ecranizând nuvela lui Don DeLillo, cu același tilu, scrisă în 2003, anterior căderii Wall Street-ului).
Filmul a pornit bine la Cannes (chiar dacă nu a fost premiat), dar cronicile din Franța nu au fost suficiente pentru a asigura și succesul de casă. Mai ales în State. De altfel, încasările mai consistente (detalii aici) au fost în Italia, dar cu tot cu cele de peste Ocean nu reușesc să acopere a zecea parte din investiție. În lipsa vreunei relansări spectaculoase după Oscaruri (puțin probabil – nu e genul votanților de la Oscar), ”Cosmopolis” va ajunge să-și auto-devoreze subiectul: pariul pe care personajul principal, Eric Packer (Robert Pattinson), îl face împotriva yuanului și pe care, împotriva tuturor estimărilor și previziunilor, îl pierde. Urmează căderea. Dar ce cădere!
Când i se scurg miliarde de dolari printre degete într-o singură zi și când soția (cu care se căsătorise de doar câteva săptămâni) îi taie orice poftă de sex (ca să-și conserve energia pentru munca la poemul ei și pentru a-i plăti infidelitățile), lui Eric nu-i mai rămâne decât un lucru de făcut: să transforme într-un mega-spectacol căderea lui (când pierzi miliarde de dolari la bursă, îți ”permi