Noile generatii care ignora cum functiona justitia intr-un stat totalitar comunist au o buna ocazie de a se instrui privind la televizor cum functioneaza justitia intr-un stat totalitar islamic. Procesele de la Teheran seamana leit cu procesele de la Moscova, de la Praga si de la Bucuresti. Doar ca acelea nu erau televizate, deci intimidarea se raspandea mai lent in sanul populatiei. Revolutia islamica – urmas baroc al revolutiei bolsevice? Iata o profunda modificare si in "genetica" ideologica, daca ne gandim ca prima revolutie era atee, iar cea de-a doua e teocratica. La Teheran s-au dat deja doua reprezentatii dintr-o piesa propagandistica gandita pe vremuri de Stalin, reteta perfectata de urmasii ayatollahului Khomeini. Sunt adusi la bara oameni care se caiesc sincer ca au inceput sa se indoiasca de revolutie.

Ii auzi facandu-si amplu autocritica, recunoscand ca a protesta inseamna a submina securitatea nationala. Isi analizeaza greselile, implora iertarea, promit ca vor fi pe viitor mai "sinceri" (ah, exigenta de sinceritate a revolutiilor; nu-i destul ca accepti pumnul in gura, trebuie sa arati si entuziasm!). Evident ca procesele transmit un mesaj intern, destinat sa anihileze orice rezistenta viitoare, in conditiile in care o factiune a clerului si a clasei politice continua totusi sa conteste rezultatele recentelor alegeri. Dar presedintele Ahmadinejad isi va fi facut socoteala ca, daca se uita si restul lumii, autoritatea lui in fata "marelui Satan" american si a occidentalilor, in general, nu poate decat sa sporeasca. Mai cu seama ca expira la sfarsitul acestei luni ultimatumul dat de Obama, care ii cerea regimului de la Teheran sa deschida pumnul, daca vrea sa accepte mana intinsa de noua administratie.

Cu cine sa inceapa Obama dialogul? In actuala conjunctura, Iranul risca sa devina principala lui problema internationala. C