Vis de maimuţă

Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului,

proaspete, colorate,

văzute prin retina copilăriei. Dar părul meu

e lung şi rărit,

chipul brăzdat de trecerea vremii.

Am o pelerină uzată.

În mînă, sticla farmaceutică arămie.

Scot dopul torn soluţia pe faţă

aprind bricheta. Părul arde şi

se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind,

scoate zgomote de catran.

Mi se topeşte lobul urechii drepte.

Pielea deasupra sprîncenei,

pleoapa. Prin fantele

create iese-ntunericul ca dintr-un android.

Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul

frunţii, junglă. Peste jungla dendritelor, ţipete. Prins în capcană

– şi-au bătut joc de mine, m-au trimis iar în misiune. Fac planuri

de viaţă, să scap, s-ajung îndărăt lîngă puştoaica mea...

Febra

L-au reperat, îl ţintiră

mai au la dispoziţie trei ore

veste gri antiglonţ peste

combinezoane de camuflaj/

Acum că i-au luat urma

de ciulinele-nsîngerat

nu poate fi prea departe

Iată-l încremenit sub arţari

şi bătrînul zbîrnîie din degete

către puştani: c’est buck fever

Îşi leagănă şoldurile de matroană:

c’est buck fever c’est buck fever

Înalţă rondelul cît înjunghie sub gît

Şi deschide robinet nevăzut

Custura decupează pielea mai

fină pe burtă expectorează

săculeţi cu nutreţ

Unul din tineri montează

ferăstrăul miniatural, celălalt –

aproape să vomite –

bea din bidonul opac

urină sau coniac

Bătrînul scandează

catren după catren

într-o franceză

pornografică & ornamentală

Camera insistă pe unicul corn –

i-un