U650 era făcut pentru o parcelă medie de 300 de hectare, în timp ce după 1990 parcela medie a coborât la 0,6 hectare
„Statul a pompat ani de zile subvenţii în fabrica Tractorul, dar aceasta nu a reuşit să supravieţuiască pentru că nu şi-a adaptat oferta la situaţia din piaţă. Tractorul U650 era făcut pentru o parcelă medie de 300 de hectare, în timp ce după 1990 parcela medie a coborât la 0,6 hectare”, explică Gabriel Popescu, profesor universitar la Facultatea de economie agroalimentară de la Academia de Studii Economice Bucureşti.
Agricultura locală, o piaţă care aduce an de an 6-7% din Produsul Intern Brut (PIB), are o densitate a tractoarelor de numai 20 de unităţi la 1.000 de fermieri, de 70 de ori mai mică decât cea din Franţa, liderul agriculturii europene. Gradul redus de mecanizare din agricultură este una dintre explicaţiile care stau în spatele productivităţii agricole mici de pe piaţa locală. În lipsa unei producţii eficiente, România este susţinută pe a şasea poziţie în topul producătorilor europeni de cereale doar de suprafaţa agricolă mare.
„Controlul mecanizării este pierdut în România pentru că nu mai avem industrie internă. La gradul de mecanizare suntem pe penultimul loc în UE. În România un tractor lucrează 52-53 de hectare, iar în Germania suprafaţa lucrată este de 4,8 hectare”, mai spune Popescu.
La nivel de economie, „portretul-robot” al tractorului dintr-o fermă românească va rămâne însă şi în viitorul apropiat utilajul care se producea la Braşov, în condiţiile în care piaţa de tractoare noi este de numai 1.500-1.800 de unităţi noi anual. Acest nivel de vânzări arată un grad de înlocuire de 1%/an în condiţiile în care parcul de tractoare este de 180.000, din care două treimi sunt mai vechi de 20 de ani.
Curţile producătorilor s-au umplut cu tractoare din Italia, Statele Unite sau Germania
În l
